marți, 9 februarie 2010

Patru duminici şi o reverenţă dintr-o fotografie în sepia cu dumitru pricop


1. cuvântul, cămaşa

mi se întâmplă să te aşez pe hârtie
apoi aşteptarea numelui tău
sfios o străbat
plin de polei plin de sudoare
cum numai fratele tânăr
în sora sa moarte
porneşte spre zi îmbrăcat

2. duios, când dumitru trecea

de-atâtea vânzări de rai
iarbă suflete nu ai
şi de-atât iad cumpărat
prin cărţi umbli dezbrăcat
umbli gol şi de ruşine 
carnea plânge după tine

3. prin lepşa ascultând ninsori

te visasem râzând 
pe sub nuci pe sub meri
de mână cu nimeni
prin nicăieri
frumos cum numai tu ştiai
să exişti şi să pui
buzele paharului
pe buzele nimănui

4. scrisorile din rai vin miercuri

când se scumpeşte moartea la vedere
(vezi plânsul nu e totul
din ce-am uitat să-ţi scriu)
trece îngerul cu o iasomie
de poem
peste ochiul meu stâng
şi sfârşesc să te uit
şi încep să te ştiu

5. prin rotterdam erasmus mi-a spus într-un târziu

uite 
luna-i cât minciuna
dintre altele
şi una

iar la volos 
în elada
numai somnul
trece strada
spre oloiul
din măsline

peste cine?
pes-te ci-ne?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu