Ziua începe într-un salcâm desfrunzit

încerc să desprind iarna aceasta de mine

prea caldă prea mi-a înlocuit carnea

scândură nouă mângâietoare

peste pragul de sub care dimineaţa

până dimineaţa auzi cum creşte spaima

de a nu intra nimeni de a nu ieşi

din buzunarul acesta numit cameră

ca toţi nebunii

şi ăsta creşte fluturi şi piersici în urechi

dar calu-i bălan domnule doctor

iar şaua va fi întotdeauna de un verde promis
uitaţi-vă ce tânăr poate fi
înjunghiat cu marmora albă a crucilor

suliţa e mâner de umbrelă balaurul

are un butique pe moşilor

în care vinde icoane

cu sfântul gheorghe paznic

prin piaţa universităţii uitaţi-vă la el

cum contemplă florile trestiei de zahăr

ce creşte pe cărţile noastre de poezie

îngropate la krivoirog

scândură nouă şi ceară curată

atât mi-a mai rămas din şotron din cal

de prinţ şi de-mpărat din hoţii şi vardiştii
hai desenaţi cu creta pe umbra mea

din care tresar plini de apă

geo-bela-ţicu-titi - fiecare câte o poartă
închisă o mie de ani

totul miroase înţepător a salcâm

dezbrăcat

într-o puşcărie părăsită