duminică, 6 februarie 2011

Ceainăria cu îngeri

carnea ta e cea mai frumoasă fereastră
în fiecare zi
îţi poţi vedea prin ea cerul

tocmai atunci când primeşti în arendă
tristeţile tocmai atunci cade
un om în spovedania sa

la trei ani dintr-o moarte indescifrabilă
ieri am văzut haina tatălui meu
cum se grăbea pe strada mare
era optşiunsfert şi nu începuse democraţia
gri roasă la mâneci prea mică şifonată

ar mai fi ceva de spus?
despre plop şi despre nucii bătrâni părinte
care se ouă neruşinat în iarbă la sfârşitul
toamnei doar sub ei merg în genunchi
printre cuibarele pline cu ouă de nuc
am palmele carbonizate de iod
o fi de la post?
o fi păcat?

de douăzeci de ani în ceainăria cu îngeri
serafimi şi îngerese ah
cum se albeşte părul tău georgeta
într-o perpetuă dimineaţă pe care o rescrii
sub coborârea la iad încă un bărbat
încă o femeie citesc răscumpărarea luminii
smerenia s-a strecurat până la noi
într-un chenar bizantin păsările ştiu
păsările nu-şi ascund trilurile
ele măsoară din şapte în şapte zile raiul

" îmi doresc o duminică pentru
sufletul meu în care să fim împreună "
cât zâmbetul nu s-a mutat
într-o mansardă igrasioasă
într-un post-restant

carnea ta fără nisip fără var
presimte neînţelesul păşind
schela începe să se teamă de sfinţii
care pipăie albastrul prins în durerile facerii
scândura ei adună cuvintele
mistriile paleta compasul
tot cerul nefolosit
şi lasă pisaniei restul de zile...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu