duminică, 6 februarie 2011

Douăzeci după nouăzeci

ne chemam şi ne chemau
deşi nu eram deşi nu erai
într-o cuşcă plină cu arme gravide
în luna a noua
cei morţi
aşteptau marmora albă pentru scări
spre lumea cealaltă
sau pentru orfelinatul acesta
prin care din iarbă te mârâie roua
ieşisem pe fereastră
singuri şi necunoscuţi
căutând galera căreia putem fi
numai buni de vânzare
vine circul strigau oglinzile
vine circul si-n ţara aceasta
alergând sa-l întâmpine
cu bonuri de pâine de ulei de zahăr
şi ce-au mai găsit prin dosare

răbdători ne decupam cu foarfeca
unul pe celălalt
din soarele care mesteca tutun
si-l scuipa zgârcit printre nori
ne aruncam în el vertebrele genunchii
umerii coastele
de atunci am rămas numai aripi
de închiriat
pentru băutorii de cucută începători...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu