Poţi creşte îngeri tineri

februarie până la sfârşit

lumina taie felii acoperişurile

şi se acoperă şi se acoperă

patul pe care gheorghe si ilinca

îşi mângâiau plecarea nedumeriţi

poţi creşte

îngeri tineri pe lângă masa ta

fără să dai de ştire întristării

vai felix diapazonul naţional

e plin de molii iar tu încă porţi un pian

prin grădina cu meri ce mai vrei să auzi

când la două noaptea

ţi se aprinde-n urechi

"a murit nervul tău leonora"

e clipa sub care la campolongo

gheorghe tomozei

ascuns în garsoniera unui fluture

transcrie zece mii de poeme

pe cel mai subtil porcelan de rossia

zile în şir printre litere

chiriaş cu săptămâna cu luna

şi doar câteva minute printre cuvinte

ţară de litere aruncate la întâmplare

rai al peturilor travestite în alfabetul

prin care din când în când

vine big deal şi pune pe masă

un colaj pe hârtie de ambalaj

gri maronie groasă bej

cu urma hamsiilor pe coastele

fierte în bere el numai el a descoperit

america scrisului

de la stânga spre centru dreapta

polul nord al polului de doi bani

în care noi am stat ne-am pândit

şi nimeni nu-şi mai aminteşte

dacă am plâns

poţi creşte îngeri tineri

pe lângă iarba ta

fără să spui pe nume întristării

zile în şir furişaţi printre litere

şi totuşi nu ne-am îmbrăţişat la plecare

dumitru pricop nu ne-am spus la revedere

ion panait nu mi-ai scris

constantin ghiniţă de ce

ultima duminică a verilor tale a refuzat să urce

treptele casei de cultură din mărăşeşti

nu ştiam că de marginea balconului

ziua îşi atârnase indiferenţa la uscat

(dinspre focşani spre tâmboiesti

nu trec nici ploi

nu vin caleşti

şi-n gări păianjenii de mici

dau doctorate în şeptici)

şi poezia domnilor

şi poezia doamnă

rămâne fără cărţile promise

până când liniştea

ne va coase degetele de creion
până când
urma ne va fi poezie

poţi creşte îngeri tineri

pe lângă umbra ta

fără să tai din calendare noaptea

violoncelul e orb

întotdeauna apare însoţit

de cel căruia i se confesează

vedeţi monseurilor (aşa îi place părintelui

blogoş să boteze absenţele) toţi punem

virgulă după ultimul pahar numai moartea

pune un punct din albastrul

pe care doar iconarul de duminici

ştie să-l poarte

pe lângă tâmpla celui trimis

de tatăl spre noi peste moarte...